„Toate atitudinile noastre, fara exceptie, fie ele atitudini exteriorizate, comportamente manifeste sau atitudini mentale, interioare, au functii de aparare în raport cu ceva”. ( Daniel Wildlöcher)

Detasarea versus alienarea depresiva

Fiecare dintre noi a experimentat, macar o data, situatia cand i-au fost intelese gresit intentiile, comportamentele, mesajele verbale etc,. Astfel, ti s-au atribuit anumite intentii care nu erau ale tale, ai fost catalogat drept o persoana rea, incapabila, agresiva desi acestea nu faceau parte din tine, nu aveau nici o legatura cu realitatea ta. Ai fost jignit, atacat, privit cu dispret, discreditat de fata cu alte persoane; mai mult, ti s-a luat chiar si dreptul la replica prin ridicarea tonului vocii, in ideea de a o acoperi pe a ta, in momentul in care ai vrut sa explici situatia, pentru a demonta fantasma agresorului, care nu-si suporta propria stare de agresivitate sau greseala si o arunca astfel asupra ta, acuzator si obtuz din necunoasterea propriului continut psihic.

Acest gen de agresiune psihica poate face mult rau unor persoane care au stima de sine scazuta, stare depresiva, anxioasa ori se afla in plin sindrom de burnout la serviciu sau acasa . In aceste situatii, cand nivelul energetic este mai scazut , datorita propriei suferinte prin care trec cei apostrofati, exista pericolul ca starea ta de sanatate sa li se agraveze si mai tare in toate planurile: emotional, psihic, fizic. Agresorul psihic ii impovareaza pe ceilalti cu propriul mecanism de aparare care se numeste proiectie si ii zugraveste in cele mai nebanuite feluri.

Si persoanele cu stima de sine ridicata pot fi afectate de aceasta situatie, desi stiu sa puna limite si sa isi sustina punctul de vedere. Datorita provocarilor agresive, repetate ale interlocutorului, pot surveni neintelegeri, certuri la locul de munca, ori acasa sau la scoala, cu consecinte mai mult sau mai putin grave in functie de personalitatea fiecaruia si in functie de ce se proiecteaza pe cealalta persoana (propria agresivite, incompetenta, rea-vointa, etc,.).

In anumite situatii, cand o persoana critica alta persoana, pe nedrept, isi critica de fapt propriile slabiciuni, neindraznind sa-si recunoasca propriile trasaturi. Materialul proiectat este un ecou al inconstientului propriu, agresiunile proprii fiind atribuite altuia. Spre exemplu, se poate ca atunci cand o persoana nu suporta pe cineva pentru ca e arogant, sa proiecteze propria sa trasatura, pe care nu poate sa o recunoasca la sine , asupra altuia. Astfel, dominata de acest mecanism de aparare persoana poate deveni banuitoare, orgolioasa, sensibila; un adevarat vanatori ai greselilor celor din jur. Subiectul percepe la cel din jur ceea ce nu poate recunoste in el insusi.

Unele persoane folosesc detasarea, ca mecanism de aparare, in fata unei astfel de agresiuni psihice. Astfel, prin detasare pot face fata mai usor situatiilor agasante sau traumatizante determinate de ceilalti.

Detasarea constienta are rol de protectie fiind compusa din indiferenta afectiva, pentru obtinerea starii de calm si suportarea anumitor situatii foarte dificile. Sentimentele sunt trecute in plan secund si linistite prin intelegerea situatiei celuilalt care te agreseaza, aflandu-se intr-un plin moment de suferinta psihica.

. Detasarea daunatoare este cea aparenta, in care manifesti indiferenta, dar in interiorul tau se afla un vulcan de emotii. Acest proces este extrem de daunator deoarece , in timp, poate modifica persoana . Pe termen scurt, se pot experimenta descarcari bruste de agresivitate si alt gen de manifestari straine de modul general de functionare. Pe termen lung, exista posibilitatea instalarii, prin somatizare, a unor afectiuni fizice gen: dureri de cap, greata, ulcer, etc,. Somatizarea presupune transpunerea in plan fizic (corporal) al unei suferinte psihice, cand aceasta este prea intensa si greu de continut. In plan psihic, suferinta, tensiunea si stresul cronic pot fi factori care predispun la instalarea depresiei.

Prin depistare precoce si analizarea acestor mecanisme subtile de aparare, care interfereaza in viata noastra de zi cu zi , si care ne pot perturba activitatea si sanatatea sufleteasca, psihica si fizica ne putem regasi starea de echilibru si de maturitate emotionala. Astfel, prin intelegerea situatiei, te detasezi sanatos, inveti sa faci fata situatiei fara a te contamina cu inconstientul altuia, te eliberezi de corvoada unor persoane, situatii si relatii toxice evitand instalarea starilor agresive sau depresive prin alienare (incepand sa crezi toate criticile si jignirile pe care ti le atribuie celalalt). Schimbarea atitudinii poate imbogati viata persoanei. „Cea mai revolutionara descoperire a generatiei noastre este aceea ca oamenii, prin schimbarea atitudinii interioare a mintii lor, isi pot schimba si alte aspecte ale vietii”(W.James ).

Definitii

Alienare - (sing. înstrăinare), concept psihologic, sociologic şi filosofic desemnînd o anumită relaţie dintre individ şi lumea sa, caracterizată prin faptul că omul nu se mai recunoaşte în lumea pe care a creat-o el însuşi, percepînd-o ca străină şi ostilă. Conceptul a fost introdus de Hegel.

Depresie- pierderea sau scaderea accentuata a interesului, a placerii de a munci si trai; tristete, emotie negativa, autoacuzare, culpabilitate, deznadejde, lipsa sperantei, temere, neliniste, descurajare, gol în suflet.

Detasarea - mecanism de aparare cu rol de protectie al eului.

Mecanisme de aparare - modalitati care se dezvolta in psihicul uman pentru a proteja eul , a ne proteja atat in situatii normale cat si in cele patologice. Mecanismul de aparare are un caracter inconstient si automat. Exista mai multe tipuri de mecanisme de aparare folosite inconstient pentru a face fata presiunilor vietii: refularea, reprimarea, negarea, regresia, substituirea, sublimarea, blocajul, proiectia, izolarea, altruismul, refuzul realitatii etc,.

S. Freud a considera ,,apararea ca fiind o aparare impotriva afectului , in sensul ca daca nu am avea de - a face cu un afect neplacut , nu ne-am mai apara.”

AFÉCT, afecte, s. n. 1. Reacție emoțională, cu desfășurare puternică și relativ de scurtă durată. 2. (În sens larg) Denumirea generică pentru stările sau reacțiile afective.

A PROIECTA și A SE PROIECTA. ◊Aparat de ~ aparat pentru proiectarea imaginilor de pe o peliculă cinematografică pe ecran.(DEX).

Umilinta ca stare indusa

Din punct de vedere psihologic, umilinta este o stare alterata a dispozitiei sufletesti. Persoana se simte in inferioritate sau se pune in mod inconstient intr-o situatie de inferioritate si creeaza foarte des ocazia de a fi abuzata emotional, psihologic, sau chiar si fizic de cei din jur.
Aceasta persoana devine o victima permanenta si nu poate trai viata la potentialul ei maxim, pentru ca se pierde in situatii care ii disipa energia, ii scad stima de sine, existand riscul izolarii si instalarii depresiei, viata fiind traita de cele mai multe ori din perspectiva altora.

De-a lungul experientei clinice am intalnit cazuri in care unele persoane s-au declarat exasperarate de prezenta unei stari de umilinta indusa, care apare doar in relatia cu anumite persoane. Cei care induc aceste stari nedorite (un sef abuziv, un coleg agresiv/abuziv, un sot/sotie critic/autoritar etc.) doresc sa-si impuna autoritate intr-un mod agresiv prin folosirea unui ton ridicat si limbaj injurios sau intimidarea prin amenintari, prelevandu-se de prerogativele oferite de functie sau rolul social.

Astfel, in mod inconstient, se formeaza cuplul victima-agresor, respectiv seful autoritar care va proiecta in profunzimea persoanei din fata sa opusul autoritatii sale. In acest mod, partenerul de dialog devine o persoana neajutorata, umilita, slaba (dar, atentie, numai pe un teren sensibil).

Iata cateva din situatiile si sentimente experimentate de persoanele care au prezentat aceasta stare disfunctionala: ”ma simt ca un retardat” afirma persoana respectiva, “intr-o situatie importanta vreau sa spun ceva care are valoare si constat ca imi iese pe gura o mare tampenie”, ”sunt usor de intimidat si simt ca innebunesc din cauza faptului ca nu reusesc sa-mi sustin punctul de vedere in fata unei persoane autoritare”, sau “ma prezint in fata sefului cu un minunat plan de lucru, de care sunt tare mandru…., in schimb, ma trezesc luat pe sus, umilit si ajung sa accept sub influenta sa ca este un plan oribil desi, in interiorul meu, simt ca realitatea nu este asa, dar nu am avut puterea sa sustin cele gandite”.

In unelele situatii, nu mai stim cine suntem, ne confundam total in personalitatea altora, mai puternici, care ne manipuleaza pentru ca au gasit terenul perfect pentru exploatare si justificare a superioritatii. Acest tipar de comportament, ca si arhetip al functionarii, este dezvoltat in copilarie si perpetuat/cronicizat in adolescenta si chiar in perioada adulta. S-a fixat atunci cand, copii fiind, nu ne-am aratat in mod repetat adevaratele sentimente, ganduri, intentii, comportamente, pentru ca acestea erau considerate nepotrivite si demne de dispret de catre figurile reprezentative din viata noastra (parinti, bunici, prieteni sau profesori). Astfel, le-am negat si le-am impins in inconstient.

Tot ceea ce nu este manifestat la exterior se afla in inconstient sau in umbra personala. Umbra personala este acea parte a personalitatii care este uitata sau necunoscuta, neexplorata. Apare cel mai des in mecanismul psihologic numit proiectie (este asemanator cu mecanismul unui fotoproiector: pe un ecran se proiecteaza un material in scopul de a-l face vizibil, cunoscut) sau in vise.

Umbra personala poate fi explorata prin analiza viselor si prin discutii despre ceea ce ne deranjeaza foarte tare la unele persoane. De fapt, aceste aspecte care ne displac ar putea sa fie chiar partea noastra de umbra necunoscuta. Astfel, in timp ce ne este teama de sef si ne complacem intr-o stare umilitoare, daca analizam aceasta situatie, putem identifica latura puternica din umbra noastra. Si exemplele pot continua la infinit.