Idei

Cand toti din jur sunt intoxicati de puterea cuceririi, omul intelept realizeaza ca acesta este timpul pentru a proceda incet si metodic.



Nimic nu dainuie pentru totdeauna, trateaza fiecare zi ca si cum ar fi ultima ta zi.



Un om intelept nu supraestimeaza cantitatea de influenta pe care o are asupra altora. El nu foloseste aceasta influenta in mod frivol. El isi foloseste influenta pentru a implanta invatarea in mod gradat acelora care sunt atrasi de modul sau de gandire.


Asculta-ti propriul sfat si da-i atentie, ceilalti vor fi influentati cand vor vedea ca faci acest lucru.


Daca opozitia vine din partea unui prieten, atunci nu forta nota, asta il poate indeparta, daca opozitia vine din partea unui strain, ignorandu-l il poti face sa renunte.

Limitare

Totul este limitat, de la cea mai mica particula pana la enormitatea universului. O persoana poate fi libera numai daca accepta limitarile ce sunt de netrecut pentru ei. In cadrul acestor granite spiritul lor poate zbura liber, neimpovarat de limitari inutile

Fii precum un inger pentru ceilalti,Roaga-te 5 minute pentru cei care sunt bolnavi pe acest pamant.

Gandeste-te cu iubire la o persoana antipatica.

Sincronicitatea

Cuvîntul "sincronicitate" este forjat de Jung pentru a reda un concept care ii aparţine. Este vorba de înlănţuirea a-cauzală a două sau mai multe fenomene psiho-fizice .

Acest concept i-a fost inspirat de cazul unei paciente care se afla într-o situaţie de blocaj în tratament. Raţionalismul ei exagerat (inflaţia cu animus) o împiedica să asimileze materialele inconştietului. Într-o noapte, pacienta a visat un cărăbuş de aur - cetonia aurata. A doua, zi, la şedinţa de psihoterapie, o insecta reală de data asta, s-a izbit de fereastra cabinetului lui Jung. Jung a prins-o şi a descoperit cu surprindere că era un cărăbuş de aur, prezenţă rarisimă în acel climat.

Ideea este, deci, de coincidenţă: în acest caz, între cărăbuşul visat de pacientă şi apariţia lui în realitate, în cabinetul de psihoterapie.



Intamplator,sincronistic, am gasit pe Google o persoana interesata de teme similare:sincronicitate,sens, devenire... .Imi permit sa citez cele scrise de persoana "invizibila",dar atat de vizibila si inspiratoare prin ceee ce comunica! Felicitari!

"Cat o sa-i lasi sa te calce pe cap?!?
Ca sa vezi cum lucreaza sincronicitatea asta... Alaltaieri citeam un articol aici despre cum profita angajatorii de criza ca sa cocoseze angajatii, si a doua zi ma trezesc in situatia descrisa acolo.

Pe scurt: ''banii nu mai vin cum veneau odata, suntem nevoiti sa dam un om afara, iar tu trebuie sa faci si munca aluia. Bani in plus pentru asta? Foarte amuzant... Zi mersi ca nu te dam si pe tine afara...''
Le-am propus sa ma mut cu totul in firma, ca sa nu mai pierd timpul pe drum spre serviciu - ca doar asa pot reusi sa fac munca pe care mi-o cer ei in decursul unei zi lucratoare. N-au fost de acord - probabil din cauza ca ar fi fost nevoiti sa investeasca bani intr-o saltea si un dus...

In fine, lasand gluma la o parte, intrebarea care imi tot da tarcoale de ieri e: ''cat o sa-i mai las sa ma calce pe cap?'' Cat???
Intrebarea asta poate fi reformulata mai inteligent asa: ''cate compromisuri o sa mai fac?''

E clar: nu are rost sa te lupti cu sistemul. Sistemul e astfel construit incat nu poate fi infrant decat prin propriile sale arme. Iar daca incerci sa i te opui, te striveste ca pe o musca. Sistemul - adica angrenajul asta in care suntem cu totii prinsi, societatea si rotitele ei, cu oamenii si cu obiceiurile etc. - e o masinarie care se intretine singura. Ca individ, nu ai nicio sansa de a infrange sistemul - dar poti sa-l pacalesti, poti sa-l fentezi. Aici, avem cu totii libertatea maxima. Nu ni se cere sa fim cu sufletul in sistem, ni se cere doar sa fim cu trupul - adica cu aparenta, cu comportamentul, cu partea sociala din noi, ca sa zic asa - in sistem. Sufletul ramane liber si in afara oricarui control.
A se vedea 1984, cartea lui George Orwell.
Daca ma gandesc bine, in momentul in care iti ''investesti'' sufletul in sistem, esti pierdut. Tu, ca individ, devii mort in momentul ala, sistemul te asimileaza pana la a te face de nediferentiat, amorf. O simpla rotita in angrenaj.

Revenind la intrebarea ''cate compromisuri...'', imi dau seama ca toate lucrurile astea care mi se intampla in ultima vreme au sens: in primul rand, sunt un semnal de alarma. Ceva nu e in regula - nu mi-am asumat responsabilitatea pentru gandurile si faptele mele, m-am complacut in a-i invinui pe altii pentru necazurile din viata mea, m-am victimizat.
Si de-aici, avalansa de intamplari, inclusiv ce am povestit mai sus.

Pe de alta parte, daca se intampla ceva 'negativ' (negativ nu pentru ca asta ar fi o trasatura intrinseca a lucrului respectiv, ci pentru ca asta e valoarea pe care i-o atribui eu), e pentru a ma face mai constienta ca trebuie sa ma tin de planurile mele.
Onest vorbind, idealul meu in viata nu e sa lucrez cu un patron lipsit de constiinta, la un sef oarecare. Nici sa fac o munca oarecare, ce nu aduce nimanui vreo fericire. Nici sa traiesc de pe o zi pe alta cu un salariu nici prea prea, nici foarte foarte. Nici sa ma trezesc dimineata, dorindu-mi sa cada un meteorit pe cladirea in care lucrez, ca sa nu mai fie nevoie sa ma duc la munca...
Asadar - cate compromisuri o sa mai fac pana sa ma ridic in picioare si sa merg hotarat pe drumul meu?
Neplacerile astea nu sunt decat semne ca merg pe un drum gresit, si ar trebui sa multumesc pentru ele, pentru ca imi grabesc trezirea si responsabilizarea.
Publicat de sincronicitate la 14:46 /http://sincronicitate.blogspot.com

Povestea urmatoare ne arata, inca o data, cum functioneaza sincronicitatea:

"În 1947, mă întorceam acasă în Brooklyn, cu metroul din New York. Era târziu, iar eu veneam de la un curs de seară la colegiul Hunter, în Manhattan. Când am intrat într-un tren al liniei BMT, pe strada 34 am observat, cu o uşoară strângere de inimă, că acel compartiment era aproape gol, doar câteva persoane aşezate pe ici, pe colo. Nu m-am neliniştit totuşi din cale-afară – eram în anii 40 şi incidentele în metrou erau rare. Cu toate acestea, mă simţeam puţin ciudat pentru că eram înconjurată doar de câţiva oameni.
Peste o staţie, la strada 23, a intrat un bărbat în compartiment, iar eu eram încântată de această nouă prezenţă. Uşurarea mea s-a transformat din nefericire în teamă, când noul venit s-a aşezat pe scaunul alăturat mie. „De ce oare a făcut asta, mă întrebam eu angoasată. Compartimentul este practic gol, iar el decide să se aşeze exact lângă mine, ce ciudat!”
I-am privit faţa speriată, dar m-am liniştit imediat când am văzut un domn rezervat, cu o expresie plăcută şi cu maniere frumoase. Departe de a părea ameninţător, era aproape supus şi timid.
„A! Asta era! Compartimentul gol îi inspiră şi lui teamă. A venit să se ascundă lângă mine pentru a putea fi liniştit!”
Mai aveam puţin şi izbucneam în râs. De fapt, nu semăna cu americanul-tip cu temperament îndrăzneţ şi agresiv pe care eram obişnuită să-l întâlnesc în metrou.
„Poate că este un străin”, mi-am zis eu gânditoare.
Bănuielile mele se confirmaseră peste câteva secunde, când omul a scos un ziar într-o limbă străină şi l-a desfăcut pe genunchi.
„Da, asta este!” m-am gândit eu liniştită. „Nu trebuie să mai îmi fac griji, este inofensiv”. M-am aşezat mai bine pe scaun şi m-am cufundat din nou în lectură.
La staţia următoare, la strada 14, a intrat o femeie în vârstă. Ea şi-a întors capul spre stânga şi spre dreapta, scrutând cu privirea compartimentul aproape gol. Apoi s-a îndreptat spre locul unde ne aflam eu şi acest bărbat.
„Se va aşeza şi ea alături”, m-am gândit eu. Dar spre marea mea surpriză, în loc să aleagă un loc alăturat s-a aşezat pe aceeaşi banchetă cu străinul gentil.
Ce ciudat mi-am zis eu. Compartimentul este practic gol şi a trebuit ca ea să se aşeze alături de un om pe care nu-l cunoaşte şi foarte aproape de el în plus.”
Am început s-o observ pe femeie cu interes. Ea privea pe deasupra umărului vecinului său pentru a vedea ce citea. Apoi a început să-i vorbească într-o limbă pe care eu n-o vorbeam curent, dar pe care o puteam înţelege fără dificultate. Îi vorbea în yiddish.
Nu cunoşteam această limbă, dar stăpâneam foarte bine germana, cu care se aseamănă. Am putut deci să le urmăresc conversaţia cu destulă uşurinţă.
- De unde sunteţi?, a întrebat ea.
Omul a numit o ţară a Europei de Est.
- Ce oraş?, a întrebat ea din nou.
El a răspuns încă o dată într-un mod diplomatic, dar începea să fie tulburat în mod vizibil de aceste întrebări.
- Ce făceaţi… înainte de război?
El şi-a spus profesia.
- Priveşte-mă! Priveşte-mă, a insistat ea. Nu mă mai recunoşti?
Erau soţ şi soţie.
Fuseseră despărţiţi în 1938, la începutul celui de-al doilea război mondial. La sfârşitul războiului, fiecare dintre ei a crezut că celălalt murise.
Veniseră amândoi la New York, fiecare prin propriile lui mijloace, pentru a începe o nouă viaţă.
Şi se regăsiseră, peste 39 de ani, într-un vagon de metrou pe linia BMT.
În timp ce această reunificare (care a făcut senzaţie în New York şi a fost relatată în toate ziarele locale) avea loc în faţa ochilor mei neîncrezători şi plini de lacrimi, am înţeles care era forţa care o împinsese pe femeie să vină să se aşeze aşa de aproape de acel bărbat.
Dar eu, ce căutam în tot acest joc? Este întrebarea pe care mi-o puneam în timp ce trenul ajungea în staţia mea, iar eu a trebuit să ies, cu regret, din vagon.
De ce aleseseră amândoi să se aşeze lângă mine? Ce rol trebuia să joc eu în această poveste şi care era raţiunea mea de a fi?
Poate că fusesem aşezată acolo pentru a servi ca martor. Poate aveam nevoie să învăţ ceva esenţial şi să fiu impregnată de sentimentul de mister, de exaltare şi de uimire inspirat de o asemenea scenă. Şi, poate că trebuia să fiu conştientă, fiind martora unei aşa de incredibile sincronicităţi, că prin DUMNEZEU… totul este posibil."
Nancy McKinney(poveste gasita pe Google)





Mai jos, am postat adresa URL a 4 filmulete inspiratoare, care pot ajuta, prin aducerea aminte a faptului ca putem alege sa constientizam cat este de important sa fim atenti la mesajele existente in preajma noastra, care ne pot inspira, ajuta, sustine in momentele grele .
Secolul 21, a adus la pachet, impreuna cu toata tehnologizarea si emanciparea generala si o instrainare personala., Pentru ca suntem prea obositi sau distrati sau nefocusati pe ceea ce conteaza cu adevarat pentru noi( pentru tine ce conteaza cel mai mult in acest moment? dar in general?) , se intampla des sa uitam cine suntem cu adevarat. Jucam roluri sociale, si ajungem sa ne confundam cu masca pe care o purtam(profesorul ramane profesor si acasa , nemaifiind apt sa se dezidentifice de masca si de actul de a profesa).
In momentele in care simtim ca nu suntem in ordine,ca suntem tulburati sau ca nu mai functionam bine sa fim mai atenti la momentele de sincronicitate care ne vin in permanenta in ajutor. Cand trecem pe langa ele, persista sentimentul de alienare, neputinta disperare ,neapartenenta.
Un exercitiu extrem de simplu, aflat la indemana fiecaruia dintre noi este concentrarea pe actul respiratiei. Sa devenim constienti ca respiram, ca suntem vii, ca nu suntem numai minte ci ca avem si un corp, care are o inteligenta personala, si mai avem un suflet pe care il chinuim de atatea ori,incat ne doare... Noi nu suntem constienti ca respiram si totusi respiram ...si traim.
Este foarte benefic sa respiram si sa fim atenti la respiratia noastra. Ne ajuta sa ne unificam cele trei elemente: minte-corp-spirit. Meditati la frumusetea cerului, a pasarelelor, copacilor, animalelor si tot ceea ce va face sufletul sa vibreze! Intrebati-va intrebari intrebatoare! Indrazniti sa visati si sa sperati, si sa nu va fie teama sa va asumati riscuri! Cateodata, vorba lui Steve Jobs, o caramida cazuta, nu ne omoara! Ne facem sa mergem mai departe!


http://www.youtube.com/watch?v=UF8uR6Z6KLc
http://youtu.be/TwWjSNZbr
http://youtu.be/MSrF0pSqHEc


De asemenea, povestea tinerei artiste Corina, pe care am gasit-o ,intamplator, pe Google demonstreaza importanta faptului de a fi conectatat la Sine: esti energizat, inspirat si DEVII TU. Felicitari Corina!
Poti admira si tu creatiile Cornei accesand imginile de mai jos.
https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjzmXg-Glgp7r2JG19mw7n4tar91m2dvLlK7fVJYA4u5jzuvQyjhCg7wa1OK6IcfZhOYi0TtZOhNfEsVJgD2w3Px8YGxRDa75yZLTdUWU2NRmXiTF8j1l3gYlwS1BrYUjmrs2Jin3R8lSZq/s1600/StarDust.jpg



http://desene-picturi.blogspot.com


Daca esti in cautare de raspunsuri la intrebari pe care ti le pui de ceva timp despre sens, devenire, universalitate,este posibil sa fii inspirat daca ...esti atent!

Urmareste filmuletul de mai jos! Te va ajuta sa te focalizezi pe ceea ce este important pentru tine, ca sa poti deveni tu....

http://youtu.be/MSrF0pSqHEc

Eckhart Tolle-Puterea Prezentului

http://vimeo.com/13821508

Narcisismul intre necesitate si patologie

Stima de sine ridicata, curajul, atitudinea increzatoare sunt atribute spre care tinteste majoritatea persoanele de succes si nu numai. Totusi, care este diferenta dintre a avea/ dori aceste atribute la cote normale si a exagera in manifestarea lor?
Adultii narcisici au experimentat dezamagiri profunde si unele deziluzii radicale fata de persoanele semnificative din viata lor in perioada copilariei. Adultii sanatosi accepta in mod realist faptul ca au anumite limite si pot face fata cu succes dezamagirilor, retragerilor, esecurilor, criticilor si deziluziilor. Propria lor valoare cat si stima de sine sunt constante si pozitive, nu sunt afectate in permanenta in mod substantial de catre evenimentele externe.

Narcisismul primar este in psihologie un mecanism de aparare comun in primii ani de viata (de la sase luni la sase ani) si are scopul de a proteja copilul de inevitabilele raniri si temeri care sunt implicate in procesul de separare-individuatie (procesul prin care bebelusul devine o entitate separata si individuala) al dezvoltarii.
Narcisismul secundar sau patologic se afla in centrul tulburarii de personalitate narcisica.

Indicatori ai tulburarii de personalitate narcisica:
- persoana isi exercita fortat atributii de lider
- nu recunoaste superioritatea celui care il conduce
- manifesta tendinte manipulative exacerbate
- manifesta invidie fara discernamant
- are toleranta scazuta la frustrare
- intra in competitie foarte des si nu are scrupule in „lupta” sa
- are intotdeauna certitudinea ca este cel mai bun dintre toti
- se imbata cu propria adulatie avand fantezii despre succes, atractivitate si putere
- se lauda pe sine si isi exagereaza realizarile si talentele proprii
- se afla intr-o continua vanatoare de lauda si admiratie si uneori poate provoca suferinte tertilor, doar ca sa se evidentieze
- se crede extraordinar/-a si special/-a
- nu este interesat/-a de emotiile celorlalti si nu le recunoste
- considera ca ceilalti trebuie sa fie de acord cu ideile si cu planurile sale si sa se ghideze cu sfintenie dupa ele ca si cand ar fi cele mai extraordinare
- profita de bunavointa celorlati si, astfel, ii exploateaza fara regrete
- dispretuieste persoanele pe care le considera inferioare, conform grilei sale de ierarhizare a valorilor
- este invidios si gelos pe alte persoane
- considera ca ceilalti sunt gelosi si invidiosi pentru realizarile sale
- nu poate mentine o relatie serioasa
- isi stabileste de cele mai multe ori scopuri nerealiste
-dincolo de superioritatea afisata, se simte rapid respins si ranit
- are stima de sine scazuta

Aceste trasaturi sunt rezultatul traumelor copilariei, ale faptului de a nu fi “vazut” de ceilalti, sau de a fi privit ca o extensie a parintilor, un simplu instrument de gratificare. Astfel, copiii cresc si devin niste adulti care nu sunt siguri daca “exista” (le lipseste un sentiment al auto-continuitatii) sau daca valoreaza ceva (lipsa unui sentiment stabil de auto-suficienta, a unei stime de sine stabile).

Persoana afectata de aceasta forma de narcisism cauta sa se alimenteze cu aceste „provizii narcisice” pentru a-si alimenta sentimentele de fragilitate si insignifianta, rezultate din inconsistenta stimei de sine.

De asemnea, abuzurile si traumele din copilaria timpurie genereaza strategii de a face fata si, ca atare, utilizarea unor mecanisme de aparare, inclusiv narcisismul. Una dintre strategiile de a face fata este retragerea in interior, cautarea gratificatiei la o sursa sigura, demna de incredere si disponibila oricand, propriul self.

Puterea iertarii

Prin puterea sa de a vindeca ranile sufletului, actul iertarii ne ajuta sa ne eliberam mintea de conflictele noastre interioare, care sunt ingropate in inconstientul nostru, permitandu-ne astfel sa cream si sa traim viata pe care am dorit-o.
Cu siguranta, fiecare dintre noi a facut unele lucruri pe care doreste sa nu nu le fi facut. Sau, poate a spus altor persoane cuvinte care au ranit sau au provocat mari sau mici suferinte (de exemplu, in perioada liceului, majoritatea considera ca este "cool" sa faca "mici surprize" neplacute colegilor sau profesorilor; sau poate la serviciu, din cauza frustrarilor personale si a neputintei de a-si recunoaste limitele, „ataca” sau hartuiesc alti colegi etc.).

Unele persoane raman blocate in aceste experiente, pe care prefera sa nu le fi avut, si o parte din energia lor vitala este prinsa in a mentine aceasta stare „vie”, alimentand-o prin reamintirea acelor fapte. Astfel, construiesc bariere care le impiedica sa se bucure de viata din prezent, aici si acum.
Practica iertarii ne permite sa eliberam energia si sa o reinvestim in experientele care contribuie la binele nostru total si la bucuria de a trai.

Cateva dintre efectele practicarii iertarii ar putea fi:
- vindecarea spontana;
- experimentarea unei stari de satisfactie profunda, fericire si bucurie;
- inlaturarea greutatii remuscarilor;
- experienta unor mici miracole in viata noastra din prezent, din moment ce nu mai exista ceva care sa retina acest gen de manifestari.

In cadrul practicarii iertarii trebuie sa incepem cu noi insine. Doar asa, eliberati de energia propriilor capcane, vom gasi puterea de a fi ingaduitori cu ceilalti si de a ne cere iertare.
Uneori, prin faptul ca ne-am oferit clementa, este posibil sa descoperim ca si relatiile cu celelalte persoane, carora le-am gresit, au devenit mai armonioase.

Pentru a incepe acest proces al iertarii, iti propun un exercitiu:
I. Ia o foaie de hartie si imparte-o in doua coloane.
II. In coloana din partea stanga, scrie: „Eu, ... (numele intreg), ma iert pe mine complet.
III. Trage aer adanc in piept si scrie in coloana din partea dreapta orice gand iti vine in minte.
Repeta acesti ultimi 2 pasi de 70 de ori. Scopul acestei tehnici de respiratie este de a permite gandului sa se elibereze din inconstient.

De exemplu:

1. Eu, ......(numele intreg), ma iert complet. 1. Nu ar fi trebuit sa o supar pe colega mea (numele).
2. Eu, ......(numele intreg), ma iert complet. 2. Nu ar fi trebuit sa fiu rautacios cu vanzatoarea de la magazin.
3. ....... 3....................
4. ........ 4. ..............
- ......... - .......................
70. ....... 70. ....................

Este de preferat sa faci acest exercitiu timp de 7 zile, scriind zilnic 70 de iertari. Vei obtine in final un total de 490 de afirmatii.
Pe masura ce ies la suprafata lucrurile care te deranjau, te vei elibera de ele si nu vei mai avea de ce sa te simti rau, pentru ca te-ai iertat pentru toate. De acum, vei putea continua sa traiesti cu mai multe energie, creativitate, bunatate si atentie la sincronicitatile din viata ta. Astfel, toata acea energie care a primit calificativul de „rea” se va transforma, se va dizolva precum norii, iar afirmatiile tale vor incepe sa sune astfel:

Coloana din stanga: Coloana din dreapta:
1. Eu, ...(numele), ma iert complet. 1. Am facut tot ce am putut ca sa ii tratez pe ceilalti si pe mine cu dragoste si respect.

2. Eu, ...(numele), ma iert complet. 2. Am facut tot ce am putut ca sa imi indeplinesc nevoile fara sa ii afectez major pe ceilalti.

3. Eu, ...(numele), ma iert complet. 3. Eu ma iert sincer, total si din toata inima.


Cuvinte cheie:
Studii psihologice, Studii de caz, Psihoterapie Rational-Emotiva, Terapie de cuplu, Terapie de familie, Co-terapie de cuplu, Psihosexologie, Psihoterapie pentru copii si adolescenti, Terapie prin arta, Logopedie, Consiliere psihologica, Consiliere psihologica online, Psihodiagnostic, Chestionare psihologice, Scale clinice de evaluare, Evaluari psihologice, Consultanta organizationala, Teste de evaluare psihologica pentru copii

Rasul - un medicament la indemana oricui

Rasul este sanatate curata deoarece aceasta reactie declanseaza uluitoare modificari fiziologice pozitive. Rasul permite o imbunatatire a starii generale, o senzatie de bunastare, o atitudine mai destinsa, o marire a capacitatii de a face fata stresului, o diminuare a anxietatii, a nervozitatii si a ideilor depresive, devenind util in tratamentul hipertensiunii arteriale, al insomniilor, al cefaleelor, al epuizarii si lipsei de vitalitate si al ansamblului manifestarilor maladive ale functiilor digestive.
De fapt, actiunea terapeutica a rasului se explica prin influenta sa mecanica, fiziologica, psihica si subtila asupra organelor si structurilor finite. Astfel, rasul devine un adevarat stimulator natural.

Inainte de a ne abtine sa radem din toata inima este important sa ne aducem aminte ca:
Rasul provoaca eliberarea de endorfine
Endorfinele sunt hormoni secretati de hipotalamus care poseda o structura chimica analoaga cu cea a morfinei si au efectul de a creste buna dispozitie si de a induce starea de placere, alinand durerea si imbunatatind considerabil starea sufleteasca. Rasul mareste intr-o maniera fenomenala productia lor.

Rasul stimuleaza durabil sistemul nervos parasimpatic
Sistemul nervos parasimpatic are o actiune de incetinire a ritmului cardiac, de diminuare a tensiunii arteriale, de reglare a digestiei, de ameliorare a functiei respiratorii si de control al functiilor genitale. Stimuland functionarea parasimpaticului, rasul provoaca o reducere notabila a efectelor stresului.

Rasul este un stimulator psihic
Rasul ridica o bariera a optimismului impotriva micilor depresii ale vietii cotidiene. El actioneaza impotriva toxinelor psihice si stimuleaza functiile intelectuale.

Rasul actioneaza asupra sistemului muscular
Numerosi muschi sunt pusi in miscare in timpul rasului, iar unele persoane sunt literalmente zguduite de o izbucnire in hohote de ras. Ori, chiar daca avem uneori tendinta de a uita acest fapt, exercitiul muscular activeaza toate functiile noastre vitale, o clasa de boli fiind tocmai rezultatul direct al lenei si inactivitatii fizice. Un minim de exercitiu fizic este indispensabil: plimbarea de exemplu este o modalitate simpla de a dinamiza corpul si de a-l intretine.
Rasul este el insusi un exercitiu muscular, totodata usor si cu efecte profunde, un veritabil „masaj intern“ ale carui rezultate sunt comparabile cu ale oricarui exercitiu traditional bine efectuat. In plus, este mai usor de practicat si mai placut pentru toti aceia carora sportul le repugna.

Rasul este un excelent exercitiu respirator
Respiratia este unul din pilonii sanatatii si putem ameliora sau chiar vindeca numeroase afectiuni pur si simplu reinvatand sa respiram, fiindca multi dintre noi respira defectuos, lasand deschisa poarta bolilor de tot felul.
Prin dinamizarea muschilor abdominali si toracici, rasul provoaca un salutar masaj al viscerelor si o purificare a organismului si a intregii fiinte, gratie unui aport crescut de oxigen.

De asemenea, umorul controleaza durerea prin: distragerea atentiei, reducerea tensiunii, observarea situatiei dintr-un alt unghi, cresterea numarului de endorfine. De aceea, mentinerea unei atitudini pozitive in fata provocarilor vietii, combinarea momentelor de lucru cu cele de de repaos, vizionarea unei comedii, rememorarea unor momente placute alaturi de cei dragi, manifestarea compasiunii fata de semenii nostri si fata de mediul inconjurator ne pot ameliora starea psihica si fizica.

Stres - vindecarea prin constientizare si autosugestie

Modul in care reactionam la factorii stresori din viata noastra, cum asimilam experientele de viata si cum ne adaptam la mediul social, familial, profesional etc. stau la originea majoritatii afectiunilor psihice si fizice. Presiuni vor exista mereu, pentru ca viata inseamna miscare, iar stresul, evolutie (chiar daca uneori ne mai doboara).

Termenul de stress a fost introdus prima data de Hans Selye si reprezinta sindromul de adaptare pe care individul il realizeaza in urma agresiunilor mediului; ansamblu care cuprinde incordare, tensiune, constrangere, forta, solicitare, tensiune, mobbing.
Stresul, ca ansamblu de reactii ale organismului uman fata de actiunea externa a unor agenti cauzali (fizici, chimici, biologici si psihici), consta in modificari morfo-functionale, cel mai adesea endocrine.

In cazul in care agentul stresor are o actiune de durata vorbim de sindromul general de adaptare care presupune o evolutie stadiala.

Adaptarea (raspunsul in timp) la stres, cunoaste trei etape principale:
1. Stadiul de alarma
In aceasta etapa apar doua faze consecutive:
• socul (faza pasiva, care slabeste organismul),
• contrasocul (faza de apararea activa in care apare raspunsul de tip "lupta sau fugi", crescand peste normal forta si apoi rezistenta organismului).

Raspunsul organismului
- in prima faza, in organism, se produc fenomene pasive in fata socului produs de agentul stresant, (hipotermie, hipotensiune, hipoaciditate gastrica, hemoconcentratie, cresterea
permeabilitatii capilare, depresiunea sistemului nervos),
- imediat, ca raspuns (contrasoc), sistemul simpatico-adrenergic se mobilizeaza, producandu-se o crestere seminificativa a fortei organismului, urmand, consecutiv, prin interventia hipofizei - prin hipotalamus, o secretie sporita de ACTH (hormon adrenocorticotrop),
- sub influenta ACTH incepe sa creasca secretia endocrina a glandelor suprarenale, care sporeste rezistenta organismului,
- sub influenta cortizonului, sodiul si apa sunt retinute in organism,
- tensiunea arteriala creste prin substantele hipertensive din organism (sodiu, adrenalina, alti compusi eliberati de rinichi),
- la nivelul sistemului nervos se declanseaza o serie de reactii protectoare,
- metabolic, se intensifica catabolismul, eliberandu-se mai multa energie,
- glicemia creste,
- dintre elementele figurate, numarul de eozinofile scade (se degranuleaza) iar cel al trombocitelor, creste.

2. Stadiul de rezistenta
Daca solicitarea care a declansat stadiul de alarma se prelungeste, organismul tinde sa se adapteze, sa se acomodeze acesteia, intrand intr-o faza de contrasoc prelungit. Cu toate acestea, rezistenta fizica si psihica a organismului, cunoaste o scadere lenta dar continua, care poate conduce la instalarea surmenajului si a unor boli.
In aceasta faza, individul devine rezistent la agentul stresant perceput drept particular (specific), dar devine vulnerabil la alti agenti stresori (nespecifici).

Raspunsul organismului:
- are loc o hipertrofie a zonei corticale suprarenale cu o secretie endocrina abundenta de glico si mineralo corticoizi,
- prostata se hipertrofiaza, iar timusul si ganglionii limfatici se atrofiaza,
- procesele inflamatorii sunt inhibate,
- se instaleaza, in multe cazuri, hiperglicemia,
- in scopul protectiei organismului, au loc diverse retentii,
- zincul se elimina masiv (carenta zincului poate provoca hipertrofia prostatei, caderea parului, insuficiente hormonale),
- nevoile de vitamina C cresc, deoarece suprarenalele consuma mult acid ascorbic.

3. Stadiul de epuizare
Daca cea de-a doaua faza nu este parcursa cu succes, se ajunge in stadiul de epuizare, etapa specifica asteniei. In aceasta faza, scade atat rezistenta specifica - fata de un agent stresant, cat si rezistenta incrucisata - fata de mai multi agenti. Daca se prelungeste prea mult acest stadiu, urmarile pot fi tragice.

Raspunsul organismului
- rezervele hormonale si energetice se epuizeaza,
- imunitatea se prabuseste, bolile se agraveaza.

Desi pare uneori incredibil pentru multi dintre oameni, responsabilitatea pentru starea noastra de sanatate este in intregime a noastra, ci nu a medicilor, spitalelor, farmacistilor, organizatiilor de sanatate etc.. De aceea, este necesar sa pastram un echilibru in tot ceea ce intreprindem si mai ales in organizarea programului zilnic.

Neglijarea unor aspecte importante pentru homeostazia (echilibrul dinamic global) organismului poate slabi, in timp, rezistenta acestuia la stresul cotidian. Astfel, este foarte important sa respectam micul dejun, somnul, relaxarea, miscarea, consumul zilnic de fructe si legume proaspete, compasiunea, dezvoltarea personala prin explorare interioara (analiza personala alaturi de un specialist psiholog) si exterioara (carti, reviste, filme, frecventarea unor medii sociale stimulatoare pentru cresterea personala, renuntarea la superficialitate si la false prietenii sau distractii care de fapt nu sunt distractii. ci un alt mod de a fugi de tine…

Recunoasterea factorilor perturbatori, eliminarea acestora prin constientizarea resurselor proprii de a face fata, intr-un mod sanatos, si prin asumarea constienta a importantei pastrarii propriei verticalitati, chiar daca aceasta presupune sa ‘superi’ sau sa ofensezi /lezezi narcisismul semenilor, ne poate conecta la sanatate psihica si la autenticitate. Si, de aici incepe fericirea si sanatatea.

Iertarea- secretul echilibrului interior

http://www.youtube.com/watch?v=erqJF_ppqbk&feature=youtu.be

Autosabotarea - inamicul din umbra

Autosabotarea este atitudinea predominanta a constiintei de a strica, de exemplu, o zi perfecta sau cea mai frumoasa bucurie a unei persoane, prin aparitia din senin a unui sens complet opus de raportare la un obiect, o situatie sau o persoana. Astfel, persoana, in loc sa se bucure de frumoasa excursie in Hawai, de exemplu, urmareste cusururi si defecte ale tuturor aspectelor ce tin de calatorie, se angajeaza in situatii periculoase: isi pierde pasaportul, se rataceste prin oras, isi luxeaza o glezna etc..
Ori, in incercarea de a face o impresie cat mai buna in fata unei cunostinte, persoana “reuseste”, de fapt, sa se angajeze intr-o discutie care o dezavantajeaza total, devenind tinta celor mai umilitoare experiente. Aceasta ajunge, din senin, sa se minimalizeaza si ofera ocazia de a fi devalorizata. Cert este faptul ca, pentru o astfel de persoana, fericirea, bucuria sau clipele de liniste nu pot fi savurate la maxim.

Ceea ce reuseste din plin acest gen de persoana este sa se autosaboteze si sa-si modifice mereu si mereu starea sufleteasca si destinul. In sfera emotionala exista de foarte mult timp o suferinta enorma si o durere pe care nu o poate stinge nimeni si nimic. Copilul interior al acestei persoane nu a fost asigurat in perioda 1-3 ani, atunci cand se pun bazele unei relatii de atasament sanatos, pentru ca persoana sa functioneze in parametrii optimi. Persoana cu care copilul creeaza relatia de atasament in copilaria mica poate fi mama, bona, bunica, sora etc.

Astfel, la autosabotori, durerea provocata de o pierdere reala are la baza tendinta inconstienta de a cauta confortul prin a se simti rusinat, neiubit, vinovat, infuriat sau victimizandu-se.

Originea acestui comportament si atitudini se gaseste in copilaria mica, cand copilul cauta consolare pentru ca avea nevoie, dar nu era nimeni acolo sa o satisfaca si, astfel, copilul se autopedepseste pentru ca este rau. “De aceea nu a venit mama, pentru ca sunt rau si pentru ca nu merit sa fiu iubit”, gandeste copilul mic despre sine.

Autosabotarea este o metoda frecvent folosita de multe persoane si are ca factor determinant conturarea unei imagini de sine complet diferita fata de ceeea ce reprezinta personalitatea sa in general. In general, este generata de conectarea la un complex interior care saboteaza constiinta prin aparitia unui patern de comportament regresiv, maladaptativ.

Daca uneori te inchizi in tine atunci cand lucrurile merg prost, constientizarea motivului pentru care reactionezi astfel reprezinta primul pas in eliminarea unei dureri care nu este necesara. Cand devii constient de predispozitia ta de a reactiona la o dezamagire simtindu-te deprimat, fara valoare sau cu increderea in sine in pierdere, observa daca aceste sentimente neplacute sunt identice cu acele momente din copilarie in care ti-ai fi dorit sa fii mangaiat insa nimeni nu a facut-o. Daca poti constientiza acele momente trecute, esti pe drumul cel bun si vei inceta treptat sa iti provoci o dubla suferinta.

Gandirea pozitiva, calea catre o viata echilibrata


Fiecare dintre noi a sesizat magia momentelor in care gandim pozitiv: problemele se rezolva mai usor, timpul trece mai repede, avem mai mult succes in ceea ce intreprindem, ne intelegem mai bine cu semenii nostrii, suntem mai intelegatori.
Astfel, ajungem sa ne simtim bine in pielea noastra si sa atragem situatii pozitive de viata care pot aduce schimbari cruciale pentru existenta noastra. Acest fapt este posibil pentru ca ne-am conectat la sinele nostru, care este generator de experiente interesante si semnificative care ne completeaza ca persoane.

In acest mod, intuitivi si plini de energie creatoare, ne traim vietile din plin si adecvat, recunoastem superficialul de profund si lucrurile care fac diferenta si sunt esentiale pentru ca noi sa simtim ca viata este frumoasa si sa ii intelegem sensul.
Gandirea pozitiva este o atitudine mentala cu ajutorul careia reusim sa depasim obstacolele si, astfel, sa ne indeplinim visele. Este o atitudine mentala care faciliteaza accesul la succes si ne permite sa obtinem rezultate bune si excelente in toate ariile propuse. O gandire pozitiva anticipeaza fericirea, bucuria, sanatatea si rezultate satisfacatoare pentru fiecare situatie si actiune. Tot ce iti pui in minte reusesti sa duci la bun sfarsit.

Gandirea negativa, lamentarea, vaicareala, pesimismul amplifica dezamagirea, frustrarea, disconfortul. Astfel, putem pierde din vedere ansamblul si nu mai putem gasi calea de iesire dintr-o situatie care avea o rezolvare usoara. De asemenea, ajungem sa nu mai fim dezirabili, deoarece, in general, oamenilor nu le plac plangaciosii.

Pentru a avea o gandire pozitiva este necesar un antrenament intern sustinut. Atitudinea si gandurile nu se modifica peste noapte. Putem incepe prin a nu mai gandi urat despre apropiatii nostri, prin a modifica constient cuvintele grele, depreciative la adresa unor persoane, transformandu-le cel putin in cuvinte cu valoare neutra. Astfel, ne eliberam de incarcatura negativa a emotiilor continute de cuvintele pline de ura, depreciative sau defaimatoare la adresa altor persoane.

Mintea este aceea care face rau sau bine, care ne face fericiti sau nefericiti, bogati sau saraci. Tot ceea ce a creat omenirea bun este produsul unei gandiri pozitive, creative, altruiste. Relatiile conflictuale nu au adus niciodata ceva bun; doar suferinta si distructivitatate, confuzie si deruta.

De aceea este important sa transmitem celorlati oameni mesaje pozitive care genereaza energie, entuziasm, confort psihic, speranta, incredere, bucurie de a trai. Gandirea pozitiva este deci o sursa importanta de sanatate. Puterea gandului este imensa si ea ne conduce practic viata. Acest lucru se intampla adesea la nivel subconstient, dar noi putem transforma acest proces intr-unul constient.

In prezent exista multe persoane care se pot considera implinite pe foarte multe planuri, care stapanesc arta gandirii pozitive si, drept rezultat, traiesc o viata de calitate in adevaratul sens. Si TU poti. Ai incredere in tine, in mintea si inima ta. Nu exista nici un fel de limite in afara celor in care alegem noi sa credem.

Daca simti dificultati in a descoperi singur resursele interioare ale gandirii pozitive, poti apela la un specialist, care te poate ghida si acompania in demersul interior al transformarii dintr-un prizonier al propriilor ganduri intr-o persoana relaxata, echilibrata, bucuroasa si in armonie cu ceilalti si cu sine.


“Când eşti mulţumit să fii pur şi simplu tu însuţi şi să nu te compari cu ceilalţi, toţi te vor respecta”. Lao-Tzu

“Câte gânduri îmi trec prin cap ...
Le las să treacă.
Este plăcerea lor
Să se stârnească din senin,
Ca norii,
Și să se destrame la întâmplare,
La marginea orizontului.

Unele revin,
Cuprinse parcă de-o remușcare:
Au uitat să se atingă de cuvinte!
Cuvintele le îmbrățișează,
Le cuprind în potir de flori carnivore.
Și eu mă pomenesc punând pe note
Plânsul gândurilor fără ieșire.”

Marin Sorescu

De la stres la sindrom burnout

Stresul prelungit accentueaza sau cauzeaza hipertensiune, atacuri vasculare, boli de inima, ulcer, migrene, cancer, alergii, astm, artrita reumatoida etc. Totodata, stresul cronic afecteaza gandirea limpede, duce la pierderea energiei, scade performanta la locul de munca, afecteaza sau intrerupe relatiile cu ceilalti si, in general, erodeaza calitatea vietii.

Agentia Europeana pentru Securitatea si Sanatatea Muncii estimeaza faptul ca o treime dintre medici sufera de burnout, iar 10% dintre ei ajung sa aiba deteriorari grave ale starii de sanatate, cum ar fi depresia severa sau alte tulburari psihiatrice, boli degenerative, abuzul de alcool sau droguri.

Semne şi simptome de stres excesiv la locul de muncă sau acasa
Senzaţie de anxietate, iritabilitate, depresie sau
Apatie, pierderea interesului în muncă.
Probleme cu somnul
Oboseală,
Probleme de concentrare
Tensiunii musculare

Durere de cap
Probleme de stomac
Retragere sociala
Pierderea apetitului sexual
Utilizarea de alcool sau droguri pentru a face faţă

Hans Selye a numit acest raspuns la stres, "sindromul general de adaptare", care cuprinde toate mecanismele nespecifice capabile sa mobilizeze resursele adaptative ale organismului in fata agresiunii care ii ameninta integritatea.

Sindromul general de adapatare se caracterizeaza printr-o evolutie in trei etape: de alarma, de rezistenta si de epuizare.

Sindromul Burnout (a arde complet) reprezinta stresul cronic la locul de munca. Acesta se dezvolta lent, fara simptome si duce la epuizare emotionala si retragere sociala. Se manifesta printr-o stare de epuizare fizica, emotionala si mentala cauzata de implicarea pe termen lung in situatii solicitante emotional. La acest stadiu se poate ajunge indeplinind cu succes urmatoarele conditii:

-asteptari prea mari,

-munca din greu cu rezultate slabe, nesatisfacatoare

-efort crescut dar fara rezultate palpabile

-lipsa viziunii si a sperantei ca situatia se va remedia

-furie indreptata catre ceilalti

-epuizare psihica si fizica

-durere psihica manifestata prin cinism

-aparitia sentimentelor de disperare si lipsei de speranta

-pierderea sperantei intru-un viitor apropiat sau indepartat mai bun

-colaps fizic manifestat prin diverse afectiuni psihosomatice (ulcer, cancer, boli ale pielii, dureri de cap etc,.) si colaps psihic exprimat prin nevroze, depresie, decompensari psihotice ( schizofrenie, psihioza maniaco-depresiv , tulburari delirante etc,.)

Astfel, persoana afectata de sindromul burnout se distanteaza de ceilalti (derealizarea), si incepe sa ii priveasca pe acestia intr-un mod impersonal , deoarece nu mai are resurse emotionale si fizice; isi reduce realizarile personale si detine un grad ridicat de epuizare emotionala ;se simte golita , incapabila sa mai ofere ceva si devine foarte vulnerabila la factorii stresori din mediu.

Starea de burnout este cauzata de expunerea prelungita la stresul professional si de cele mai multe ori este insotita de depresie(sentimentul de inutilitate si de gol sufletesc) Fazele urmatoare ale afectiunii se pot croniciza daca nu se iau masuri din timp.

Este important sa existe si a se pastreze un echilibru intre somn, munca si relaxare. Cei 3 opt , respective 8 ore de munca , 8 ore de relaxare si 8 ore de odihna si- au pierdut demult valoarea.

Pe fondul situatiei economice actuale, unora le este din ce in ce mai greu sa faca fata provocărilor de la locul de muncă. In unele situatii unora dintre noi , stresul se manifesta intr-o proportie mai mare si pe fondul stresului propriu cu care venim de acasa la serviciu: probleme personale de sanatate, probleme de cuplu, un copil bolnav, un parinte bolnav etc,. Astfel, ajunsi la serviciu se supraaglomereaza cu alte tensiuni ce tin de locul de munca: dead line-uri , volum crescut de munca in unelele zile, interrelationarea deficitara cu unii colegi, un sef prea autoritar etc,.

Stresul este o parte normala a vietii. Este „mecanismul” care provoaca toate marile schimbari din natura pe fondul luptei continue dintre contrariile existente : alb-negru, rece –cald, bun –rau, mare-mic, fluid-solid, dulce-sarat etc,.

Stresul excesiv interferează cu productivitatea si reduce sanatatea fizica si emotionala, asa ca este important sa gasim modalitati de a-l tine sub control. Din fericire, exista o multitudine de lucruri care se pot face pentru a gestiona şi reduce stresul la locul de munca si in alte aspecte ale vietii personale sau de cuplu.

Astfel, este important :

-sa va stabiliti asteptari realiste

-sa acceptati faptul ca este important sa luati mici pauze de relaxare si de detensionare

-sa va alimentati suficient

-sa consumati o cantitate mica de zaharuri pentru a va furniza energie

-sa rationalizati eforturile in functie de rezultatele pe care le doriti

-sa stabiliti obiective clare si precise

-sa incercati sa priviti si celalata jumatate a paharului sau partea frumoasa a vietii, acordandu-va timp sa respirati constient prin exercitii de respiratie care va conecteaza la o gandire mai limpede si o emotionalitate mai relaxata

-sa sperati intr-un „maine” mai senin

-sa aveti incredre in voi si in faptul ca totul este relativ, chiar si o stare de supraincarcare se poate spulbera ca din senin prin folosirea constienta a constiintei, respectiv evadarea din zona de stres, incarcarea cu energie pozitiva prin conversatii usoare cu colegii de serviciu sau un prieten drag care ne poate furniza un zambet; observarea elementelor din natura (flori, pasari, animale), vizualizarea de fotografii cu elemente naturale(munte, mare, apus de soare,rasarit de soare) , auditia unei arii muzicale (Mozart,Beethoven, Porumbescu, Enescu etc,.) care va poate modifica starea generala ca prin minune; lecturarea unei carti bune; tinerea unui jurnal al starilor sufletesti pentru monitorizarea acestora

-gandirea pozitiva

-practicarea unui sport

-plimbari in aer liber

-petrecerea unei parti a timpului liber in natura

-renuntarea la iluzii

-construirea mentala a unui viitor mai bun

- este de preferat sa incetati sa ii mai invinovatiti pe altii pentru nereusitele dumneavoastra

- este util sa reluati legaturile cu prietenii si famili

- este important sa va refaceti resursele (concediu, odihna, sport, relaxare, deconectare)

-etc,.

-puteti cere ajutorul unei specialist in cazul in care considerati ca nu va puteti mobiliza, de unul singur intr-o directie constructiva. Astfel, traseul refacerii fizice si psihice, dupa bombardamentul stresului , poate deveni mai usor.

„Toate atitudinile noastre, fara exceptie, fie ele atitudini exteriorizate, comportamente manifeste sau atitudini mentale, interioare, au functii de aparare în raport cu ceva”. ( Daniel Wildlöcher)

Detasarea versus alienarea depresiva

Fiecare dintre noi a experimentat, macar o data, situatia cand i-au fost intelese gresit intentiile, comportamentele, mesajele verbale etc,. Astfel, ti s-au atribuit anumite intentii care nu erau ale tale, ai fost catalogat drept o persoana rea, incapabila, agresiva desi acestea nu faceau parte din tine, nu aveau nici o legatura cu realitatea ta. Ai fost jignit, atacat, privit cu dispret, discreditat de fata cu alte persoane; mai mult, ti s-a luat chiar si dreptul la replica prin ridicarea tonului vocii, in ideea de a o acoperi pe a ta, in momentul in care ai vrut sa explici situatia, pentru a demonta fantasma agresorului, care nu-si suporta propria stare de agresivitate sau greseala si o arunca astfel asupra ta, acuzator si obtuz din necunoasterea propriului continut psihic.

Acest gen de agresiune psihica poate face mult rau unor persoane care au stima de sine scazuta, stare depresiva, anxioasa ori se afla in plin sindrom de burnout la serviciu sau acasa . In aceste situatii, cand nivelul energetic este mai scazut , datorita propriei suferinte prin care trec cei apostrofati, exista pericolul ca starea ta de sanatate sa li se agraveze si mai tare in toate planurile: emotional, psihic, fizic. Agresorul psihic ii impovareaza pe ceilalti cu propriul mecanism de aparare care se numeste proiectie si ii zugraveste in cele mai nebanuite feluri.

Si persoanele cu stima de sine ridicata pot fi afectate de aceasta situatie, desi stiu sa puna limite si sa isi sustina punctul de vedere. Datorita provocarilor agresive, repetate ale interlocutorului, pot surveni neintelegeri, certuri la locul de munca, ori acasa sau la scoala, cu consecinte mai mult sau mai putin grave in functie de personalitatea fiecaruia si in functie de ce se proiecteaza pe cealalta persoana (propria agresivite, incompetenta, rea-vointa, etc,.).

In anumite situatii, cand o persoana critica alta persoana, pe nedrept, isi critica de fapt propriile slabiciuni, neindraznind sa-si recunoasca propriile trasaturi. Materialul proiectat este un ecou al inconstientului propriu, agresiunile proprii fiind atribuite altuia. Spre exemplu, se poate ca atunci cand o persoana nu suporta pe cineva pentru ca e arogant, sa proiecteze propria sa trasatura, pe care nu poate sa o recunoasca la sine , asupra altuia. Astfel, dominata de acest mecanism de aparare persoana poate deveni banuitoare, orgolioasa, sensibila; un adevarat vanatori ai greselilor celor din jur. Subiectul percepe la cel din jur ceea ce nu poate recunoste in el insusi.

Unele persoane folosesc detasarea, ca mecanism de aparare, in fata unei astfel de agresiuni psihice. Astfel, prin detasare pot face fata mai usor situatiilor agasante sau traumatizante determinate de ceilalti.

Detasarea constienta are rol de protectie fiind compusa din indiferenta afectiva, pentru obtinerea starii de calm si suportarea anumitor situatii foarte dificile. Sentimentele sunt trecute in plan secund si linistite prin intelegerea situatiei celuilalt care te agreseaza, aflandu-se intr-un plin moment de suferinta psihica.

. Detasarea daunatoare este cea aparenta, in care manifesti indiferenta, dar in interiorul tau se afla un vulcan de emotii. Acest proces este extrem de daunator deoarece , in timp, poate modifica persoana . Pe termen scurt, se pot experimenta descarcari bruste de agresivitate si alt gen de manifestari straine de modul general de functionare. Pe termen lung, exista posibilitatea instalarii, prin somatizare, a unor afectiuni fizice gen: dureri de cap, greata, ulcer, etc,. Somatizarea presupune transpunerea in plan fizic (corporal) al unei suferinte psihice, cand aceasta este prea intensa si greu de continut. In plan psihic, suferinta, tensiunea si stresul cronic pot fi factori care predispun la instalarea depresiei.

Prin depistare precoce si analizarea acestor mecanisme subtile de aparare, care interfereaza in viata noastra de zi cu zi , si care ne pot perturba activitatea si sanatatea sufleteasca, psihica si fizica ne putem regasi starea de echilibru si de maturitate emotionala. Astfel, prin intelegerea situatiei, te detasezi sanatos, inveti sa faci fata situatiei fara a te contamina cu inconstientul altuia, te eliberezi de corvoada unor persoane, situatii si relatii toxice evitand instalarea starilor agresive sau depresive prin alienare (incepand sa crezi toate criticile si jignirile pe care ti le atribuie celalalt). Schimbarea atitudinii poate imbogati viata persoanei. „Cea mai revolutionara descoperire a generatiei noastre este aceea ca oamenii, prin schimbarea atitudinii interioare a mintii lor, isi pot schimba si alte aspecte ale vietii”(W.James ).

Definitii

Alienare - (sing. înstrăinare), concept psihologic, sociologic şi filosofic desemnînd o anumită relaţie dintre individ şi lumea sa, caracterizată prin faptul că omul nu se mai recunoaşte în lumea pe care a creat-o el însuşi, percepînd-o ca străină şi ostilă. Conceptul a fost introdus de Hegel.

Depresie- pierderea sau scaderea accentuata a interesului, a placerii de a munci si trai; tristete, emotie negativa, autoacuzare, culpabilitate, deznadejde, lipsa sperantei, temere, neliniste, descurajare, gol în suflet.

Detasarea - mecanism de aparare cu rol de protectie al eului.

Mecanisme de aparare - modalitati care se dezvolta in psihicul uman pentru a proteja eul , a ne proteja atat in situatii normale cat si in cele patologice. Mecanismul de aparare are un caracter inconstient si automat. Exista mai multe tipuri de mecanisme de aparare folosite inconstient pentru a face fata presiunilor vietii: refularea, reprimarea, negarea, regresia, substituirea, sublimarea, blocajul, proiectia, izolarea, altruismul, refuzul realitatii etc,.

S. Freud a considera ,,apararea ca fiind o aparare impotriva afectului , in sensul ca daca nu am avea de - a face cu un afect neplacut , nu ne-am mai apara.”

AFÉCT, afecte, s. n. 1. Reacție emoțională, cu desfășurare puternică și relativ de scurtă durată. 2. (În sens larg) Denumirea generică pentru stările sau reacțiile afective.

A PROIECTA și A SE PROIECTA. ◊Aparat de ~ aparat pentru proiectarea imaginilor de pe o peliculă cinematografică pe ecran.(DEX).

Umilinta ca stare indusa

Din punct de vedere psihologic, umilinta este o stare alterata a dispozitiei sufletesti. Persoana se simte in inferioritate sau se pune in mod inconstient intr-o situatie de inferioritate si creeaza foarte des ocazia de a fi abuzata emotional, psihologic, sau chiar si fizic de cei din jur.
Aceasta persoana devine o victima permanenta si nu poate trai viata la potentialul ei maxim, pentru ca se pierde in situatii care ii disipa energia, ii scad stima de sine, existand riscul izolarii si instalarii depresiei, viata fiind traita de cele mai multe ori din perspectiva altora.

De-a lungul experientei clinice am intalnit cazuri in care unele persoane s-au declarat exasperarate de prezenta unei stari de umilinta indusa, care apare doar in relatia cu anumite persoane. Cei care induc aceste stari nedorite (un sef abuziv, un coleg agresiv/abuziv, un sot/sotie critic/autoritar etc.) doresc sa-si impuna autoritate intr-un mod agresiv prin folosirea unui ton ridicat si limbaj injurios sau intimidarea prin amenintari, prelevandu-se de prerogativele oferite de functie sau rolul social.

Astfel, in mod inconstient, se formeaza cuplul victima-agresor, respectiv seful autoritar care va proiecta in profunzimea persoanei din fata sa opusul autoritatii sale. In acest mod, partenerul de dialog devine o persoana neajutorata, umilita, slaba (dar, atentie, numai pe un teren sensibil).

Iata cateva din situatiile si sentimente experimentate de persoanele care au prezentat aceasta stare disfunctionala: ”ma simt ca un retardat” afirma persoana respectiva, “intr-o situatie importanta vreau sa spun ceva care are valoare si constat ca imi iese pe gura o mare tampenie”, ”sunt usor de intimidat si simt ca innebunesc din cauza faptului ca nu reusesc sa-mi sustin punctul de vedere in fata unei persoane autoritare”, sau “ma prezint in fata sefului cu un minunat plan de lucru, de care sunt tare mandru…., in schimb, ma trezesc luat pe sus, umilit si ajung sa accept sub influenta sa ca este un plan oribil desi, in interiorul meu, simt ca realitatea nu este asa, dar nu am avut puterea sa sustin cele gandite”.

In unelele situatii, nu mai stim cine suntem, ne confundam total in personalitatea altora, mai puternici, care ne manipuleaza pentru ca au gasit terenul perfect pentru exploatare si justificare a superioritatii. Acest tipar de comportament, ca si arhetip al functionarii, este dezvoltat in copilarie si perpetuat/cronicizat in adolescenta si chiar in perioada adulta. S-a fixat atunci cand, copii fiind, nu ne-am aratat in mod repetat adevaratele sentimente, ganduri, intentii, comportamente, pentru ca acestea erau considerate nepotrivite si demne de dispret de catre figurile reprezentative din viata noastra (parinti, bunici, prieteni sau profesori). Astfel, le-am negat si le-am impins in inconstient.

Tot ceea ce nu este manifestat la exterior se afla in inconstient sau in umbra personala. Umbra personala este acea parte a personalitatii care este uitata sau necunoscuta, neexplorata. Apare cel mai des in mecanismul psihologic numit proiectie (este asemanator cu mecanismul unui fotoproiector: pe un ecran se proiecteaza un material in scopul de a-l face vizibil, cunoscut) sau in vise.

Umbra personala poate fi explorata prin analiza viselor si prin discutii despre ceea ce ne deranjeaza foarte tare la unele persoane. De fapt, aceste aspecte care ne displac ar putea sa fie chiar partea noastra de umbra necunoscuta. Astfel, in timp ce ne este teama de sef si ne complacem intr-o stare umilitoare, daca analizam aceasta situatie, putem identifica latura puternica din umbra noastra. Si exemplele pot continua la infinit.